Cărticică de dormit este una dintre cele mai iubite titluri ale lui Dr Seuss. Te întrebi oare câți copii au adormit la finalul poveștii și câți au iubit-o atât de tare încât părinții au fost nevoiți să o citească seri la rând? Tradusă de nimeni altul decât maestrul traducerilor în versuri Florin Bican, varianta în română are aceeaşi savoare ca cea din engleză şi pot garanta că nu se pierde nimic din umorul şi frumuseţea textului original.
Cărticică de dormit este perfectă pentru a fi citită la ora de culcare tuturor copiilor, căci versurile ei amuzante fac referire şi la cei somnoroşi, şi la cei care nu vor să se culce, şi la cei cărora le e sete înainte de culcare, şi la cei care sforăie sau vorbesc în somn sau visează frumos sau urât, şi la cei care dorm singuri dar şi la cei care dorm şi chicotesc înainte de somn împreună cu fraţii lor. Pe mine m-a apucat căscatul citind-o şi, după cum se ştie, căscatul este molipsitor şi duce, în cele din urmă, la somn.
Povestea începe cu gândăcelul Dormel care cască de-i troznesc fălcile. Molima căscatului se întinde peste tot ţinutul, cuprinzând fiinţe imaginare precum Pumpezele, Piciorongii, Claxoniştii, Cocomârla, Luminarzii Lunatici, Horia-Sforăitorul şi multe alte personaje cu nume la fel de amuzante.
Fiecare nanimal se retrage în culcuşul lui, care de care mai fantezist: Funa-Lagu-Babuinele dorm, bineînţeles, suspendate de o liană în Funa-Laguna, un Molat doarme într-un pat făcut în întregime din pompoanele pe care şi le creşte singur pe cap, doi Norohoi dorm suspendaţi, deoarece cântăresc minus un kilogram, iar cei din clubul Copăiţa visează plutind în barcă.
Dorm ba în tufiş, ba-n unghere culcate,
Dorm care pe burtă, dorm care pe spate.
Dorm în pace, pitite în găuri de puf,
Dorm în vârf de catarg, în pufos pămătuf!
Vă întrebaţi oare ce ritualuri au nanimalele înainte de culcare? Păi Surorile Gara-Gara îşi perie dantura la cascada Gara-Gara, unde apele fac buf şi se-mprăştie-mproşcând stropii straşnici cu năduf. Fraţii Van Delle s-au culcat şi vorbesc de scot fum din măsele. Somnambulii iau câteodat’ o gustare, să reziste la drum cât e noaptea de mare. Un Mup De Ţipendel se muşcă de coadă, el în fiecare zi când se culcă, asta face.
Ştiaţi că?
Lui Ted Geisel îi plăcea să deseneze tot felul de maşinării complicate în cărţile lui pentru copii. Şi în Cărticică de dormit apare una, un Radio-Video-Tele-Contor care, cu ajutorul unui sistem foarte elaborat, numără toţi somnoroşii de pe tărâmul Pastel. Ce credeţi, vă include Radio-Video-Tele-Contorul şi pe voi?
Un text de Laura Frunză