Cartea sau filmul: Povestea slujitoarei

În general, cartea prezintă mai multe detalii. Citind-o, trecem prin filtrul imaginației acțiunea, personajele, chiar și emoțiile lor. Pe de altă parte, filmul sau serialul ne oferă o imagine „de-a gata”, cu efecte speciale uneori, completate de un soundtrack pe care nu ni-l putem scoate din minte.

În cazul Povestea slujitoarei, noi am început cu lectura și am continuat cu serialul. Ne-au captivat amândouă, poate și pentru că pelicula e deja mult mai avansată decât cartea. Bine că apare în curând volumul 2, The Testaments (în România, va fi publicat la editura Paladin anul viitor), ca să comparăm acțiunea din ambele surse.

În roman, caracterul memorialistic este cel care îi dă viață, veridicitate și oferă o subliniere a problemelor pe care le prezintă. Margaret Atwood este o autoare extraordinară pentru că a reușit nu doar să creeze o lume atât de complexă și un personaj atât de uman, ci și pentru că a reușit să îi insufle viață. Povestea Slujitoarei respiră. Te îndeamnă să îți pui întrebările importante, să studiezi cu atenție factorii care au ușurat munca celor care au creat această lume. Te îndeamnă să te întrebi cine ești tu și cine sunt ceilalți. Te îndeamnă să îți cauți libertatea, oferindu-le și altora libertatea de a fi cine sunt cu adevărat, nu cine crezi tu că sunt. Iar toate aceste gânduri apar indiferent că citim cartea sau urmărim serialul. Concluzie: noi le recomandăm pe amândouă. 😊

Tu ai citit cartea sau te uiți la serial?

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

5 moduri prin care îi faci pe copii să iubească lectura

Cititul poate fi o activitate dificilă pentru copii, mai ales la început, când cei mici nu înțeleg rostul unei cărți. Însă cu puțin efort și multă joacă, cititul va deveni o activitate distractivă și relaxantă atât pentru copii, cât și pentru părinți.

1. Dă viață cărților! Transformă orice carte într-o activitate amuzantă și creativă, astfel cel mic va reține povestea mai ușor și va fi mult mai interesat de carte.

2. Sărbătoriți zilele de naștere ale autorilor. Dr Seuss este unul dintre cei mai iubiți autori de carte pentru copii, iar multe școli transformă ziua de 2 martie într-una destinată lui. Gătiți o prăjitură în cinstea autorului și o puteți decora cu personajele din cărțile sale.

Sursa foto: pinterest.com

3. Citiți cartea și vizionați filmul. După o seară de lectură, pregătiți popcornul și vizionați ecranizarea cărții. Puteți comenta punctele tari și punctele slabe ale ambelor variante. Cu siguranță povestea va rămâne în mintea copiilor mult mai ușor.

Sursa foto: pexels.com

4. Transformați vizitele la bibliotecă într-o aventură. Bibliotecarii îi vor introduce pe cei mici în lumea cărților, iar cei mici vor fi cu siguranță fascinați.

5. Recitește o carte de mai multe ori. Copiii vor observa întâi de toate ilustrațiile, apoi povestea, iar ușor, ușor vor întoarce pagina singuri, interesați de ce se va întămpla cu personajele din carte. Lectura va fi unică de fiecare dată.

Articol de  Jesse Wisnewski, tradus din parents.com

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

5 motive pentru care cititorii au succes în carieră

Sursă pexels.com

Nu am fost tot timpul un iubitor de cărți. Prima carte pe care îmi amintesc s-o fi citit a fost pe la 20 de ani. Cu toate acestea, de la jobul de manager de magazin și încă unul într-un call center, până la activitatea de manager de conținut și acum director de marketing senior pentru una dintre cele mai mari companii editoriale din lume, lectura a fost singura activitate care m-a ajutat să progresez profesional.

De-a lungul carierei mele, am descoperit o mulțime de beneficii ale cititului și cred că în zilele noastre este una dintre cele mai eficiente, mai accesibile și mai flexible modalități de evoluție profesională. Dar nu trebuie să mă crezi pe cuvânt. Iată cinci motive pentru care cartea (sau Kindle-ul) te va ajuta în carieră:

  1. Reduce stresul

În viața profesională, ești nevoit să înveți cum să-ți gestionezi cu succes nivelul de stres, ca să nu devii un vas sub presiune gata să explodeze în fața șefului, a colegilor sau a angajaților.

Intră: cărțile

Un studiu arată că doar șase minute de lectură pe zi „reduc nivelul de stres cu mai mult de două treimi”. De fapt, cititul este mai eficient decât muzica, o cană de ceai sau plimbarea. Așadar, data viitoare când ești stresat, în loc să mănânci ceva dulce, să bei un pahar de vin sau să urli într-o pernă, mai bine ia o carte.

  1. Te ajută să dormi mai bine

Nu ești în elementul tău când devii un zombie din cauza lipsei de somn. Și, deși în teorie e simplu să adormim, în practică, somnul rareori e cu adevărat odihnitor. Studiile arată că cititul contribuie la un somn mai sănătos, în detrimentul televizorului.

  1. Îți îmbunătățește abilitatea de a lua decizii

În medie, un adult are de luat 35.000 de decizii într-o zi. Și, evident că toți ne dorim să le luăm pe cele mai bune. Știi și tu cât de important e să eviți deciziile neinformate, deciziile impulsive sau la întâmplare. Dar mai știi și că cititul te ajută să stai departe de această capcană?

Un studiu realizat de trei savanți ai Universității din Toronto arată că citind ficțiune, „ne putem îmbunătăți felul în care procesăm informațiile în general, inclusiv pe cele creative. Și mai interesant, cititorii de ficțiune nu simt nevoia de „închidere cognitivă” sau, mai bine spus, se simt confortabil când lucrurile tind să fie ambigue.

Traducere: Citind ficțiune îți vei îmbunătăți abilitatea de a lua decizii, prin diminuarea tendinței de a hotărî irațional în anumite situații, fiind mai deschis la contexte ambigue.

4. Devii un lider mai bun

Există sterotipul conform căruia cititorii evită contactul vizual, preferând să se afunde într-o carte în schimb. Nimic mai neadevărat. Când vine vorba de conexiune umană, un studiu arată că oamenii care citesc 30 de minute pe săptămână devin mult mai empatici.

Abilitatea de a interacționa cu cei din jur – de a te pune în pielea lor – este o caracteristică pe care cititorii o au în comun cu cei mai buni lideri.

5. Ești mai inteligent

Creierul nostru este ca un mușchi pe care e nevoie să-l antrenăm ca să-l menținem sănătos. Bineînțeles, Sudoku și rebusurile ne ajută mult în acest sens, dar și cititul este o modalitate grozavă de exercițiu.

Gândește-te așa: În general, dacă nu ridici greutăți, nu devii mai puternic. Cu timpul, mușchii sunt tot mai slăbiți. Dacă te antrenezi cu greutăți, automat și forța este mai mare. Același principiu se aplică și pentru creier, Cu cât îl stimulezi mai mult, cu atât va fi mai performant. Prin urmare, cititul nu doar că te ajută să afli lucruri noi, ci îți crește și nivelul inteligenței.

În acest punct, sper că te-am convins să cumperi (să descarci sau să împrumuți) o carte. Poți începe cu orice titlu care ți se pare interesant. Totuși, ca să adaugi și mai multă valoare, poți începe cu o carte care te va ajuta să-ți dezvolți abilități relevante pentru carieră. Aici poți vedea câteva opțiuni.

Desigur, și cititul de plăcere este foarte important. De fapt, orice lectură îți va îmbunătăți vocabularul. Dincolo de toate, ține minte că, în timp ce podcasturile și diversele cursuri sunt extrem de valoroase, cititul rămâne la fel de important.

Odată ce ai început să citești din nou, îți garantez că vei simți o diferență.

Articol de Jesse Wisnewski, tradus din the muse.com

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

„Minunea” – cartea sau filmul?

După succesul bestseller-ului „Minunea”, ecranizarea volumului a avut un impact pozitiv asupra publicului. Ideea centrală a cărții a fost valorificată de actori – este important să nu excludem persoanele cu dizabilități precum protagonistul August Pullman, născut cu o deformare la nivelul feței. Tânărul actor Jacob Tremblay a jucat cu succes rolul lui August și a reușit să evidențieze adevăratele calități ale acestuia: amuzamentul, inteligența și generozitatea.

Sursa foto: editura-arthur.ro

Bătălia dintre carte și film nu a fost niciodată una corectă deoarece vizualul este cel mai dezvoltat simț și astfel are tendința să domine. Când vine vorba de cărțile pentru copii, știm că ecranizările vor fi adesea cele mai reușite. Un film bazat pe o carte pentru copii trebuie să contureze bine firul poveștii și să respecte adevărul emoțional.

„Minunea” este scrisă într-un fel în care cinematografia nu ar putea reda cu exactitate detaliile cărții. Autorul R.J.Palacio oferă o realitate pe care fiecare cititor și-o imaginează într-un mod unic, cu detalii și secvențe pe care le deslușește în felul său. Cu toate acestea, filmul a reușit să surprindă toate emoțiile resimțite în carte.

Sursa foto: bathurstcitylife.com

Iar pentru cei care încă nu au citit cartea și nici nu au văzut filmul, recomandăm să înceapă cu lectura cărții, fără vreun spoiler privind trăsăturile personajului August Pullman din film. Pe lângă povestea impresionantă, magia acestei cărți constă în experiența creării unei imagini personale a lui August, o imagine diferită pentru ficare cititor.

Articol de Maria Russo, tradus din nytimes.com

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Dreptul la Pauza de citit

Sursă pexels.com

Nu pot să-mi aduc aminte de o vreme în care nu citeam. Sigur, gusturile mele de cititor s-au mai schimbat, am renunțat la anumite lecturi care la un moment dat m-au încântat nespus, am îndrăznit să mă apropii de altele, care inițial nu mi se păreau potrivite sau mă intimidau. Și în timp am remarcat că citesc cu mai multă plăcere cărți pe care le-am evitat cândva.

Au fost și perioade în care am citit mai puțin, desigur, sau mai rar, dar nu pot să îmi aduc aminte de o vreme în care nu citeam.

Nu am fost un copil genial care să știe să citească înainte de a merge la școală, am învățat literele una câte una odată cu restul clasei mele. Dar pasiunea pentru citit precede abilitatea de a citi, sau cel puțini așa mi-au povestit părinții care se plâng că le ceream să îmi citească povești până la epuizare :).

Iar una dintre cele mai mari angoase este gândul la acea carte pe care nu o voi termina de citit. Cartea care va rămâne pe noptieră la final pentru că nu am mai apucat să o duc la capăt. Pentru că nu-mi pot imagina o vreme în care să nu citesc.

Unde vreau să ajung cu toate aceste divagații sentimentale?

Mă gândesc pur și simplu că cititul nu poate dispărea din viața mea. Și pentru că petrecem opt ore pe zi la muncă, mi se pare un lucru firesc să îl integrez și aici. Așa că Pauza de citit este un drept, nu un moft. În doar 15 minute reușind să îmi încarc bateriile cât pentru o oră întreagă. Pentru că cititul are anumite avantaje pe care nicio altă activitate nu le are:

  • este singura activitate care te deconectează 100%: pui pe stop lumea din jur și te scufunzi în lumea ficțională dintre coperțile unei cărți. Ca să nu mai spun că nu e nimic care să îți distragă atenția cât timp ții o carte în mână (nu tu notificări sau bâzâituri enervante)
  • puține lucruri stimulează creativitatea mai mult decât cititul: toți ne mai blocăm din când în când și parcă nu există ieșire din impasul în care ne-a abandonat mintea noastră. Lectura îți poate oferi soluții nebănuite și surprinzătoare pentru cam orice task ți-a picat în brațe.
  • o pauză de la ecrane: hai să fim sinceri, dacă ar trebui să cuantificăm timpul pe care îl petrecem zilnic în fața ecranelor de tot felul, ne-am cam speria. Așa că mintea și fizicul nostru are nevoie de o pauză în care să întoarcem liniștiți pagina fără să glisăm ceva dreapta sau stânga.

Un articol de Andreea Chebac

Cititoare, blogger, om de comunicare

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Cum să facem rost de timp pentru lectură

Sursă unsplash.com

În anii când devoram peste o sută de cărți în 365 de zile, am fost întrebată adeseori care e secretul, cum fac să citesc atât de mult. Principalul motiv era simplu: aveam timp liber, însă nu era singurul răspuns. Redescoperisem plăcerea lecturii și încercam să recuperez, astfel că cititul avea întâietate; de atunci, foamea asta s-a mai domolit și în viața mea au apărut mai multe preocupări, dar lectura a rămas o constantă și una dintre cele mai faine (și utile) activități cu care mi-aș putea ocupa timpul. N-am mai ajuns la performanța de o sută de titluri și m-am „stabilizat” la o medie de 50 de cărți pe an, deși sunt conștientă că aș putea citi mai mult dacă m-aș organiza mai bine.

Organizarea asta! Eu, una, mă lovesc mereu de această problemă, dar am observat că sunt mult mai împăcată cu mine dacă reușesc să-mi folosesc timpul eficient. De-a lungul anilor, am limitat sau chiar am renunțat la lucrurile care nu-mi aduceau cine știe ce mulțumire, cum ar fi serialele interminabile, site-urile cu articole amuzante, uitatul pe pereți (fizici sau virtuali), jocurile pe calculator – iar televizor nu mai am de peste cincisprezece ani. Faptul că am ales lectura în locul acestor activități a venit cumva de la sine: odată ce ai cunoscut starea aia grozavă pe care ți-o dă o carte bună, nu prea mai e cale de întoarcere, ești cititor pe viață.

La început a fost mai greu (trebuie să te lupți cu obișnuința – poate chiar cu dependența – și cu tentația de a alege varianta mai ușoară), dar vă spun din proprie experiență că un obicei poate fi înlocuit treptat cu altul, până când noul obicei (lectura, în cazul de față) va deveni la fel de necesar pentru minte ca mâncarea pentru stomac: în lipsa lui, neuronii se simt slăbiți și-ncep să dea rateuri, creierul are o cădere de imaginație din cauza deficitului de povești, tonusul mental devine apatic fără antrenamentul oferit de subiecte provocatoare și o scriitură inteligentă. Dar să nu mai lungesc vorba: voi trece acum la „stratagemele” care pe mine m-au ajutat să citesc mai mult și care sper să funcționeze și în cazul vostru. 🙂

  • Citesc treizeci de pagini în loc să stau o oră pe Facebook, pentru că mi-am dat seama la un moment dat că rețelele de socializare sunt doar o dulce amăgire; a durat ceva până am reușit să mă detașez (și s-a întâmplat cumva firesc), dar senzația că-mi irosesc timpul mă apucă acum după nici zece minute de derulat feed-ul. Dacă vreau să aflu ce mai face cineva, decât să-i caut profilul și să dau next-next la pozele recente, mai bine îl sun sau îi scriu un mesaj.
  • Citesc o carte înainte de a vedea ecranizarea, pentru că vreau ca lumea imaginată de autor să prindă contur mai întâi în mintea mea și nu să o văd transpusă pe peliculă de mintea altcuiva; prefer cartea și pentru că arareori regăsesc în film bogăția de trăiri și gânduri a unui personaj, așa cum este exprimată în cuvinte. De seriale mă cam feresc, pentru că dau dependență – și nu de puține ori renunț să mai văd și ecranizarea, fiindcă deja știu povestea, așa că nu mai bine trec la o carte nouă?
  • Cunosc oameni (demni de admirație) care și-au propus să citească un număr de pagini zilnic și se ambiționează să-și îndeplinească „norma” de lectură: sferturi sau jumătăți de oră furate în timpul zilei, o oră sau două seara, înainte de somn. Aici e însă vorba de disciplină și recunosc că metoda asta nu prea funcționează în cazul meu – de îndată ce o activitate capătă un aer de obligativitate, încep să mă fofilez în mod inconștient.
  • Port întotdeauna o carte în geantă, fiindcă invariabil apar buzunare de timpi morți în care mai pot citi câteva pagini: în așteptarea mijlocului de transport în comun, în traficul blocat la orele de vârf (dacă am baftă să nu fie zarvă mare în autobuz), cât îmi aștept prietena care întârzie la întâlnire, în sala de așteptare la dentist. Sunt fragmente din zi în care aștept ca ceva să se întâmple – dar iată că am mai avansat un pic cu lectura, iar în câteva zile voi termina și cartea. Am observat că cele mai potrivite pentru astfel de momente sunt volumele de proză scurtă și foarte scurtă (hei, s-au dus trei povestiri de Raymond Carver de când m-am urcat în metrou și până am ajuns la destinație!) sau lecturile ușoare, care pot fi întrerupte și reluate fără probleme și nu necesită o deosebită capacitate de concentrare (cărți fantastice, SF, polițiste, de aventură, literatură pentru copii etc.).
  • Decât să gătesc un fel de mâncare sofisticat, mai bine fac niște paste și-mi mai rămâne timp și pentru lectură (uneori supraviețuiesc zile în șir doar cu sandvișuri); decât să șterg praful în fiecare lună, mă ocup de activitatea asta nu mai mult de patru ori pe an și – ați ghicit! – am mai mult timp pentru citit. Mda, recunosc: nu prea mă omor nici cu gătitul, nici cu curățenia. Unii dintre voi mă vor înțelege, alții vor fi scandalizați, dar asta e realitatea: treburile casnice în exces dăunează lecturii.
  • Sunt și perioadele acelea nefaste când vreau să încep o carte nouă, scot zece volume din bibliotecă și nimic nu îmi este pe plac, iar în cele din urmă las baltă lectura și mă orientez spre altă activitate (dacă nu cumva s-a făcut deja unu noaptea). Pentru a preîntâmpina astfel de momente, am grijă să am întotdeauna măcar o carte începută, fiindcă cea mai mare bătaie de cap o reprezintă primele zeci de pagini, până mă familiarizez cu personajele și pătrund în universul imaginat de autor. O altă soluție: apelez la autorii preferați, care au mai multe șanse să mă scoată din impas prin stilul lor familiar și prin plăcerea cu care mă gândesc la lecturile anterioare.
  • Nu în ultimul rând, încerc să aleg cât mai bine cărțile cu care-mi petrec vremea, pentru că pofta de lectură se hrănește cu povești inteligente și excelent scrise. (Următorul pas – aici mai am de lucru – e să pot renunța fără remușcări la o carte care nu-mi place.) Urmăresc recomandările oamenilor în gustul cărora am încredere, aleg cărți mai vechi sau mai noi care au trecut testul timpului, îmi fac o părere despre o carte citind câteva recenzii pe Goodreads și, din nou, mă întorc la autorii preferați, fiindcă riscurile să mă dezamăgească sunt mai mici.

Un articol de Ema Cojocaru

Cititoare împătimită, blogger și fotograf

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Cum să crești un cititor

Beneficiile lecturii în fiecare etapă a dezvoltării unui copil sunt nenumărate și de aceea este important să introducem lectura, cărțile și tot ce ține de acest domeniu în rutina zilnică, încă din primele luni de viață ale copilului. Pașii sunt simpli, iar obiceiul lecturii va deveni unul foarte plăcut.

1. Acomodați-i cu lectura

Dacă au existat momente în care ați pierdut interesul pentru citit, acesta trebuie readus printre obiceiurile zilnice. Este important să amenajați un spațiu special creat pentru pauzele de lectură, care să vă aducă un plus de relaxare. Dacă mama și tata se bucură de o bibliotecă amenajată după bunul plac, atunci și cei mici ar trebui să aibă parte de aceași experiență. Cu siguranță vor fi atrași și mai mult spre lectură.

2. Cărțile pentru bebeluși sunt o necesitate

Cei care cred că un copil nu ar trebui să aibă contact cu o carte până când nu va fi capabil să stea măcar în picioare, greșesc total. Până și un nou-născut se va bucura de o lectură ușoară. Chiar dacă nu va înțelege nimic, muzicalitatea vocii celui care citește îi va atrage atenția și îl va liniști. Cercetătorii au demonstrat că numărul de cuvinte pe care le aude un bebeluș va avea un impact asupra dezvoltării și alfabetizării limbajului său, iar ceea ce aude la televizor sau într-o carte audio nu are un impact la fel de puternic.

Textura, mirosul și ilustrațiile stimulează interesul pentru cărți, iar bebelușul va fi atent la aceste detalii chiar dacă nu se poate exprima. Gânguritul este interpretat ca o reacție la povestea citită. 😊

3. Experimentați cititul în timpul zilei

Chiar dacă pentru cei mai mulți cititul înainte de somn a devenit deja o rutină, nu trebuie ignorat cititul în timpul zilei. De obicei, pentru lectura de seară tindem să alegem o carte cu o tematică reprezentativă orei de culcare, care se încheie cu un episod în care personajele merg la somn. Alternativa din timpul zilei poate reprezenta o carte de aventuri, cu episoade mai complexe care să-i ajute pe cei mici să-și păstreze concentrarea.

4. Respectă gusturile copilului în materie de lectură

Un aspect important pentru a-i ține aproape de cărți este să le oferim ce își doresc. Dacă cel mic este atras de cărțile cu roboți sau mașini, nu încerca să-i schimbi gusturile. Încearcă să cauți cât mai multe cărți pe această temă pentru a păstra interesul pentru lectură.

5. Citiți împreună

Poate cel mic nu a învățat încă să citească, însă cărțile ilustrate oferă o poveste dincolo de textul din carte. Schibați rolurile din când în când și lasă-l pe cel mic să-ți spună continuarea poveștii doar din ilustrații. Contactul cu o carte va fi mult mai puternic, iar cel mic va fi încântat să fie el povestitorul.

Articol de Pamela Paul și Maria Russo, tradus din nytimes.com

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Nu te sfii să citești la birou

Cum se face că unele întâlniri de business complet inutile par mai productive decât cititul, se întreabă marketerul Seth Godin

Sursă unsplash.com

Warren Buffett este unul dintre cei mai de succes investitori din lume. 80 la sută din zi îl petrece cititind. La o primă vedere, ai crede că cele două nu sunt corelate.

Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă într-o zi șeful ar trece pe lângă biroul tău și te-ar surprinde stând relaxat, citind o carte (în același timp, dacă ești manager, gândește-te ce ai simți dacă ți-ai surprinde angajatul citind la birou în timpul programului). Răspunsul depinde, desigur, de rolul tău în companie și de organizație în sine. Cu toate acestea, cel mai probabil, superiorul nu-ți va aprecia dorința de cultivare și vei avea o surpriză neplăcută la următoarea evaluare.

Ceea ce e complet ciudat, remarcă marketerul Seth Godin pe blogul lui. Evident, contextul în care citim contează – nimeni nu crede că un angajat care trebuie să fie la dispoziția clienților sau un chirurg ar trebui să-și petreacă timpul la muncă citind despre aventurile lui Harry Potter sau ale lui Katniss Everdeen – dar pentru majoritatea angajaților din domeniul cunoașterii, timpul petrecut citind este timp de calitate.

Înlocuiește întâlnirea de status cu o oră de lectură la birou

„Majoritatea organizațiilor nu se gândesc la cei 20 de angajați care își petrec o oră într-o întâlnire ce are tangențial legătură cu productivitatea lor”, observă Godin în postarea de pe blog. „Dar dacă acei angajați stau la birou și citesc o carte care le îmbunătățește perspectiva, productivitatea sau contribuția, pare cumva că nu fac nimic și că stau degeaba”.

În mod clar, avem așteptări diferite în ceea ce privește ideea de productivitate. Cum ar putea echipa să-și ducă la bun sfârșit proiectul dacă ar petrece un timp citind? „Și totuși ce s-ar întâmpla dacă ședința următoare s-ar anula și toată lumea din organizație ar lectura în loc?” se întreabă Godin.

Nu-i o sugestie rea. Cu toate acestea, dacă vrei să aduci o schimbare culturală în companie anunțându-i pe angajați că pot citi la serviciu când vor, o să remarci o schimbare foarte mică. Singura modalitate prin care poți schimba într-adevăr cultura organizației este prin modificarea comportamentului de sus în jos. Alții au mai sugerat un club de lectură la birou, ca soluție pentru dezvoltarea prin lectură la locul de muncă.

Prin urmare, ce am putea citi la birou? Iată care sunt cele 20 de sugestii ale lui Godin. Sau mai poți arunca un ochi peste recomandările echipei Pauza de Citit din luna august, atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Și apropo, tu ce părere ai despre angajații care citesc la locul de muncă?

 Articol tradus de pe inc.com.

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Odată ce-ai descoperit plăcerea lecturii, nu prea mai e cale de întoarcere

Sunt freelancer, iar o parte a muncii mele se învârte în jurul cărților. Înainte de a sări cu „Ia uite la ea, citește toată ziua!” sau „Ce noroc pe fata asta!”, vreau să vă liniștesc: citesc destul de rar în timpul zilei. Mintea mea nu percepe lectura ca fiind un job, ci o activitate de plăcere, al cărei timp vine seara, când restul treburilor s-au încheiat. Însă cărțile s-au infiltrat atât de adânc în structura mea mentală, încât am ajuns să le prefer filmelor sau rețelelor de socializare (dar nu și întâlnirilor cu prietenii). Poate că e vorba de un microb (pozitiv, thank God) care mi-a contaminat creierul și cu care voi trăi în simbioză până la adânci bătrâneți; poate că e doar o deprindere formată în timp sau o activitate plăcută și stimulatoare de care nu mă mai pot lipsi. Cert e că nu-mi pot imagina viața fără cărți, chiar dacă nu citesc constant și nici nu mă pot lăuda cu suta de titluri la finalul anului.

Sunt și perioade (o săptămână, două, mai rar trei) când, din varii motive, nu citesc aproape deloc, dar nici nu mă uit la filme, nici nu stau pe rețelele de socializare, ci pur și simplu îmi ocup timpul cu altceva – cu cealaltă muncă, fotografia, sau cu studiul unei noi pasiuni care m-a lovit subit, sau cu o vacanță mai lungă, fiindcă în vacanțe nu-mi rămâne timp pentru lectură, cu excepția celor de pe litoral. Însă perioadele astea de abstinență nu durează niciodată prea mult. Vine o zi când dorul de o carte bună mă copleșește și bam! Revin la rutina mea de cititor, dar tot atunci revine și ușoara deznădejde în fața sutelor de cărți necitite din bibliotecă, și-mi vine să mă cert că două săptămâni am stat pe bară. (De altfel, nu e singurul motiv de ceartă cu mine însămi: mi se întâmplă și când amân un autor ani de zile, pentru a descoperi într-un târziu că pare să fi scris special pentru mine.)

Așadar, sunt un cititor moderat, în general nu fac excese de lectură. N-am studiat la Litere și nici n-am avut un mentor care să mă îndrume pe drumul literaturii, astfel că lecturile mele au fost multă vreme dezordonate, cu lacune serioase prin punctele esențiale. Au fost doar două perioade în viața mea când am citit ca o maniacă: pe la doisprezece ani, când am descoperit colecția de romane polițiste a părinților, bine camuflată în spatele unor tratate de chimie, și pe la treizeci de ani, când mi-am cumpărat un e-book reader și am regăsit pasiunea pentru lectură, serios zdruncinată de îngrozitoarea profă de engleză din facultate.

Abia în al treilea deceniu de viață mi-am dat seama câte cărți grozave există pe lumea asta și m-am aruncat ca o nebună asupra lor, încercând să recuperez. Mi-au fost de mare ajutor recomandările altor cititori, care m-au îndrumat nu doar spre cărți consacrate, ci și spre unele mai puțin cunoscute. În acea perioadă am și început să scriu despre cărți, iar odată cu trecerea vremii am fost surprinsă să observ efectele: exprimarea mea a devenit mai coerentă, vocabularul meu s-a extins, la fel și capacitatea de memorare; parcă și modul meu de a gândi a devenit mai limpede, mai reflexiv, mai pătrunzător. Evident că nu pentru „beneficiile” astea mă înhămasem eu la lectură, ci de dragul poveștilor, dar iată că am testat pe pielea mea teoriile din acele articole bine intenționate, care încearcă să atragă lumea spre literatură: „Oamenii de știință au descoperit că cititul romanelor clasice poate declanșa apariția unor puteri nebănuite!”.

Un articol de Ema Cojocaru

Cititoare împătimită, blogger și fotograf

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară:

Copiii din ziua de azi nu mai citesc ca noi, ci ca ei

Sursă unsplash.com

Vara aceasta fiica mea de aproape 11 ani a fost în două tabere, la bunica, în două concedii cu noi și într-un concediu cu tatăl ei. A avut peste tot câte o carte-două în bagaj, dar, cu excepția faptului că a terminat Cum să faci să nu citești în vacanța de vară (sugestiv, nu?), nu a acordat prea mult interes cărților, preferând să se joace afară, să lenevească și să se uite la televizor.

Pe de altă parte, într-una dintre tabere, în mai toate pozele pe care ni le trimitea coordonatoarea, o altă fetiță, cam tot de vârsta ei, apărea mereu cu o carte în mână. În prima zi, abia ajunsă acolo: cartea. În zilele următoare, seara: cartea. Mă tot chinuiam din poze să-mi dau seama ce carte e de a atras-o așa de mult că nu mai putea s-o lase din mână, dar nu am reușit. Am recunoscut doar coperta unei cărți de la Arthur, din colecția Red Adventure, dar cam atât. După câteva zile, am îndrăznit și am întrebat pe grupul de părinți, cu gândul că i-o cumpăr și eu fiică-mii, poate-poate îi stârnește dragul de citit.

Acum, să nu mă înțelegeți greșit. Fiica mea a crescut printre cărți, eu sunt o cititoare avidă iar în casă avem cinci biblioteci ticsite. Citește, asimilează ce citește și îi plac toate personajele. A citit cu aceeași răbdare și Colț Alb, ediția originală, dar și cărți precum Jurnalul unei puștoaice. Însă nu are aceeași pasiune și nerăbdare de a citi CA MINE.

Și cred că aici e problema când părinții se plâng că copiii din ziua de azi nu mai citesc. De fapt, ce vrem să spunem e că ei nu mai citesc CA NOI.

Pentru a înțelege acest fenomen, trebuie să privim un pic la motivele pentru care citeam noi în copilărie. Cititul era forma supremă de entertainment. Nu exista altceva. Citeam tot ce ne cădea în mâini, majoritatea cărți care nu erau musai scrise pentru copii, dar care, cumva, ajunseseră în mâinile noastre. Eu citeam foiletoanele cu haiduci din ziare și romanele cu descrieri cât mai lungi și înșiruiri plictisitoare de obiecte. Iubeam romanele lui Jules Verne, dar și pe cele românești cu pionieri. Am o prietenă care nu avea altceva în bibliotecă decât clasici francezi și ruși. A crescut cu Zola și cu Dostoievski și tot pe ei îi recitește în continuare.

În ziua de azi, cititul trebuie să stea la coadă după televizor, tabletă, telefon, jocuri video, internet. Nu mai e forma supremă de entertainment. Dar cu toate astea, copiii citesc. Ni se pare nouă că nu mai citesc, pentru că nu fac DOAR asta, însă citesc. Partea mai dificilă, însă, în tot acest noian nesfârșit de cărți, e să găsești ceva care să le placă. Ei nu mai iau la întâmplare o carte de pe rafturile bibliotecii părinților și se apucă s-o citească să vadă despre ce e vorba – pentru că desigur nu exista sinopsis pe ultima copertă și nici recenzie pe Goodreads pe vreme noastră – ci își aleg cărțile în funcție de ceea ce citesc colegii, ce mai e la modă, ce tip de acțiune le place (aventură, fantasy, thriller, detectivistic, cu animale, călătorii în timp, distopii, romane moderne, benzi desenate) și ce e mai aproape de sufletul lor.

Copiii din ziua de azi își doresc să se identifice mai mult cu personajele și poate de aceea serii precum Jurnalul unui puști au ajuns să aibă asemenea succes. Cum să nu-ți placă de un personaj nesigur, puțin bleguț, care face numai boacăne în drumul lui spre maturizare? Păi așa se simt și ei!

Dacă vă doriți să aveți copii care să citească, e simplu: puneți-le la dispoziție cărți. Multe cărți. Să aibă opțiunea de a alege ce vor să citească, de a decide singuri ce anume le place și ce nu. Și lăsați-i în pace în ritmul lor. Lăsați-i să citească așa cum vor ei și când vor ei, îndrumându-i mereu din umbră și având răbdare și convingerea că vor ajunge să iubească cititul la fel de mult ca voi.

Și P.S. În copilăria mică, sora mea nu citea cărți cu aceeași pasiune ca mine. Ca s-o spunem pe-a dreaptă, nu citea mai deloc. Și detesta faptul că eu stăteam acolo și râdeam de una singură, scufundată total în lectură, de nu mai auzeam nimic în jur. Și ghici cine e acum absolventă de litere, fostă olimpică națională, traducătoare de cărți și o avidă cititoare?

Un articol de Laura Frunză

Cititoare, blogger, corporatistă și mamă

Captivantă pauza de citit? Dă sfară-n țară: