Mai înflorit: 4 cărți pentru copii

white book on yellow flowers
Photo de Liya Shin pe Unsplash

În luna mai, toate recomandările noastre, atât pentru cititorii mici, cât și pentru cititorii mari, sunt cu și despre flori. Una dintre cele mai frumoase luni din an ne surprinde pregătindu-ne de vară cu patru povești frumoase, unele chiar ilustrate. Te invităm să le descoperi.

Tăurașul Ferdinand, Munro Leaf (traducere din limba engleză de Vlad Zografi)

A fost odată în Spania… A fost odată un tăuraș pe nume Ferdinand. Și, pentru că în Spania coridele sunt la mare căutare, Ferdinand ar fi trebuit să fie mândru că a fost ales să lupte în arenă.

Dar tăurașul nostru nu era deloc un ambițios, așa că banderilierii, picadorii și fiorosul matador au fost puși la grea încercare. Interpretată în fel și chip, Tăurașul Ferdinand, o poveste delicată și plină de umor, rămâne una dintre cele mai îndrăgite cărți pentru copii.

Premii: Indies Choice Book Award for Picture Book Hall of Fame (2010)

Crizantema, Kevin Henkes (traducere din limba engleză de Elena Morariu)

E o șoricică, o cheamă Crizantema și e tare mândră de numele ei.

„E absolut perfect!“, spune mama.

„E absolut perfect!“, repetă și tata.

Dar în prima zi de școală, Crizantema află că numele ei nu e chiar așa cum credea: e nume de floare, e caraghios și așa de lung, de nici nu încape pe ecuson.

Micuța e tristă și pleoștită și numele ei i se pare oribil. Până într-o zi, când o ființă fermecătoare își face apariția în clasă: e profesoara de muzică. Toți o adoră  și – surpriză! – o cheamă Margareta. Iar Crizantema înflorește din nou.

Micul Prinț | ilustrații de Dan Ungureanu, Antoine de Saint-Exupéry (traducere din franceză de Ioana Pârvulescu)

„A fost odată ca niciodată un mic prinț care locuia pe o planetă abia cu un pic mai mare decât el și care avea nevoie de un prieten…» Pentru cei care înțeleg viața, asta ar fi părut mult mai adevărat. Fiindcă nu-mi place să mi se citească superficial cartea. E atât de dureros pentru mine să povestesc amintirile astea. Sunt șase ani deja de când prietenul meu a plecat, împreună cu oaia lui. Dacă mă străduiesc să-l descriu aici este ca să nu-l uit. E trist să-ți uiți un prieten. Nu toată lumea a avut un prieten.“ – Antoine de Saint-Exupéry

Grădina de la miezul nopții, Philippa Pearce (traducere din engleză de Alexandru Macovei)

Tom îşi petrece vara în casa unchiului şi a mătuşii, departe de părinţii şi fratele lui. Resemnat şi trist, ascultă bătăile pendulei din hol.

Ora unsprezece… Ora douăsprezece… 

Ora treisprezece…

Treisprezece! Băiatul dă fuga pe scări în jos şi descoperă o grădină minunată. 

Nimeni nu ştie însă de existenţa ei.

În grădina de la miezul nopţii, Tom trăieşte aventuri de neuitat şi nici vorbă să fie singur: întâlneşte acolo câţiva copii care, după hainele pe care le poartă, par a veni din alt secol. Şi asta nu-i nimic: dintre ei, numai o fetiţă, Hatty, îl poate vedea. 

Oare sunt nişte fantome? 

Sau Tom însuşi e o fantomă?…

Lasă un răspuns